Tuesday, October 30, 2012

Cand niciun om nu intelege limba durerii tale, Dumnezeu intelege. Si El e acolo.

Thursday, October 25, 2012

am descoperit ca Dumnezeu face orice loc frumos prin prezenta Lui
^^

Wednesday, October 24, 2012

si acum stiu cum s-a simtit Iosif in temnita.


Ma trezesc pe acelasi pat de-acum un an sub lumina palida a aceluiasi neon, prafuit si ciung, cand odinioara aceiasi ochi varsau margaritare..

« De ce esti inca treaza, inima ? De ce nu dormi demult ? De ce te canti ? De ce esti incercata de fiorul sfant ? »

Iosif a iesit din inchisoarea faraonului dupa doi ani de zile. 
Ma rog ca Dumnezeu sa ii arate lui faraon ce trebuie sa faca, pentru ca ceea ce a hotarat Dumnezeu se va implini.

Si cred ca mai e putina vreme...
Dumnezeule, da-mi intelepciune !

Tuesday, October 23, 2012


Pe insula formelor abstracte era o toamna pe sfarsite. Se sfarsea desi nu fusese nici vara, nici primavara, nici vreme calda, nici vreme buna, nici ploaie si nici furtuna. Caderea castanilor era pe sfarsite si cerul limpede se intuneca - doar o ceata de nori mai zambea gonind pana si parmezanul din farfurie. 
Gradinile erau invelite cu paturi tesute cu fir rosu palid si galben frant.

Cadeau frunzele. Si in caderea lor se impletea jocul celor mai fragile maini. Mainile acelea albe.

Era un vis pictat. Pictat pe panze vechi, vechi de pe vremea cand Columb naufragia spre America, noul taram sau de pe vremea cand Cleopatra ii trimitea scrisori in secret lui Cezar. Pictat pe cartile-nvechite, pictat pe hainele roase de molii, pictat pe dulapuri, pictat pe pereti, vis pictat pe sprancene, pe ecrane si cioburi.
Pictat cu ciocolata neagra, pictat cu cer, cu florile de pe camp, chiar si cu norii grei de plumb. Pictat cu litere, pictat cu pamant, pictat cu verdele din inimi si cu brazii de pe munti. Astea s-au intamplat undeva demult. 

Dar mainile acum nu mai pictau, pentru ca orizontul furase din piept fara un sfertul. 
E cel mai urat lucru care i s-a putut intampla. 
O lasase muta de mult,si nu golita, ci pustiita de cel mai napraznic nordic vant. Odata ce era inima, acum era doar urma unui sloi de gheata, si ea devenise copac flamand.

De n-ar fi fost goliciunea din adanc, ar mai fi existat o sansa de a bea din margaritarele izvorului cu lacrimi de tamaduire sau sansa unui nou rasarit pe ochii ei, pe buze, din parul desirat de freamatul gand. 
« Ce ai facut cu inima mea, tu, toamna ?... M-ai incoronat cu vreascuri si mi-ai gonit picioarele spre loc strain, m-ai instrainat de tine, de glasul dorului bland..»
Din inima ii cadeau frunze …

Sa citesti in timp ce te speli pe dinti. Dupa ce faci spume la gura uita-te in oglinda sa vezi daca mai recunosti ce sunt. E bine ca iti ai toate mioarele acasa.
Nu –mi mai ramane decat leaganul de pe blocul din orasul oamenilor de rand care va fi impodobit cu ultimul glob de dezamagire.  
Astept sa cada primul fulg.

Monday, October 15, 2012

alunelul2.

 sa fi selectiva!
dai de bucatica de aur dupa multe cautari in rau!
dar trebuie sa cauti pentru asta!

Wednesday, October 10, 2012

" ea e diferita. le da cate-un sut in fund la toti.
ce e al ei e mult prea special si merita tot pretul asteptarii. "

Thursday, October 4, 2012

alunelul.

capul sus si nu uita cine esti si cit valorezi!
          dupa ce inceteaza altii sa vorbeasca, conteaza ce zici tu despre tine!