Saturday, June 16, 2012

Aproape de sfarsit


E luna iunie si inca sunt sub acest cer minunat sub care Dumnezeu m-a pus o perioada.
Acum imi dau seama ce fel de cer este acesta, desi inca nu stiu raspunsul la cealalta jumatate din intrebarea mea “ de ce ma aflu sub acest cer strain singura?”.
Au trecut aproape 10 luni de cand sunt in Franta, si am descoperit mai mult de 10 lucruri minunate pe care Dumnezeu le-a lasat peste acest popor, mai mult de 10 lucruri care mi-au imbogatit viata, si mai mult de 10 lucruri care au fost grele pentru mine aici, mai mult de 10 bucurii am primit si mai mult de 10 binecuvantari zilnice.
Dumnezeule esti minunat, pentru ca Tu imi deschizi ochii si mintea sa pot sa vad asta !
M – ai pus in barca si nu m-am inecat pentru ca Tu ai fost cu mine, chiar daca uneori am fost incapatanata si am vrut ca doar eu sa vaslesc, si alteori a fost atat de bine si linistit cand ai condus doar Tu, cum de altfel asa e cel mai bine intotdeauna.
Sper, Doamne, ca am mai crescut un pic aici, si ca am mai invatat ceva. Am invatat sa iubesc oameni pe care nu i-as fi cunoscut niciodata daca Tu nu ai fi vrut ca eu sa fiu aici, am invatat sa iubesc copii care sunt nefericiti cu masca. Nicio suma nu poate cumpara iubirea cuiva si timpul, iubirea parintilor si nici fericirea si educatia propriilor copii.
Am mai trecut prin inc-o primavara din nou cu inocenta unui copil, poate daca nu as fi fost langa ei nu m-as fi bucurat atat de mult si nici ei.
Doamne, numai Tu esti cel care imbogateste viata, si viata din belsug. Cat de bogata trebuie sa fie viata vesnica, cea care va fi sa vina in curand !
Iti multumesc pentru ca plec mai bogata de aici, si nu cu bani, cu implinire ca am reusit sa duc pana la capat un lucru, care niciodata fara de Tine nu l-as fi putut implinii.
Stiu ca intotdeauna o sa fiu sub un cer minunat, poate ca va urma un altul, dar stiu sigur ca prezenta Ta ma va insoti.
Doamne te rog presara-ti iubirea peste acesti oameni si fa-o sa creasca peste ani si sa rodeasca. Acesta vreau sa fie un raspuns.
Iar jumatatea cealalta de raspuns pentru intrebarea mea o stiu. M-ai pus singura sub acest cer strain ca de fiecare data, cand a fost bine sau chiar rau, poate mai rau, sa vad in sus, sa privesc cerul si sa te vad mai mult pe Tine. Sa ma smeresc mai mult, sa plang, sa rad, sa stiu sa pretuiesc rugaciunea, inchinarea si dependenta de Tronul Tau.
Atunci cand am fost prea-bolnava a fost ca sa vad ca puterea Ta ma umple si ma tine in picioare nu numai in zilele cu sanatate, si ca Tu ma vei intari mereu pe viitor. Stiu ca poate vor veni zile mai grele.
Iti multumesc, desi multumirea mea niciodata nu o sa fie indeajuns. 
Iti multumesc pentru vara, si pentru ca Tu vei pregati lucruri noi, noi orizonturi, visuri, noi...
As vrea ca ale mele cuvinte sa nu se sfarseasca ..

Dar acolo unde nu ramane nimic, ramane.. credinta,
Inima.

Thursday, June 14, 2012

Infinit +/-


Anul asta lista  pentru ziua mea am scris-o mai tarziu. Stiu ca inca e foarte posibil sa primesc ceea ce imi doresc. Asadar … si oricum niciodata nu o sa se opreasca! ;)

1.  A moto ride in Paris
2. O clepsidra
3. Cea mai mare scoica din Ocean J ( e bine ca nu mi-l doresc pe Nemo, nu ? :P )
4. Un buchet de levantica
5. Un zmeu din panza ( handmade, maybe :D )
6. Cel mai mare cos cu cirese galbene (mariiii)  si caise
7. Un ceas desteptator
8. Seminte de floarea – soarelui ( de plantat, nu de rontait. O sa imi fac o plantatie in spatele casei ca sa cresc odata cu florile, sa ma uit si sa ma indrept mai mult dupa Soarele Adevar )
9. O racheta de tenis ( ca sa il intrec pe Federer  in urmatorul campionat :P )
10. Chocolate fondant 
11. Mi-e pofta de o savarina

Cu cat inaintam in varsta cred ca ne dorim din ce in ce mai putine lucruri si nu ne mai folosim imaginatia asa de mult. Ne limitam la nevoi ; nu mai visam si nu mai avem dorinte.
Oare de ce ?

Cred ca cea mai groaznica maladie din lume este : - febra !

Friday, June 1, 2012


Nici nu stiu ce sa imi mai doresc, nici nu stiu ce sa ma mai rog, nici nu mai stiu pentru ce traiesc, nici nu mai stiu unde sa te regasesc.
De ce simt numai tacere ? de ce nici inima nu imi mai aud cum bate ?
Doamne stiu ca am nevoie de Tine, si nu stiu cum sa alung tacerea asta asurzitoare si nepasarea sau rutina care se lasa si peste sufletul meu ca o toamna mohorata si monotona. Dar stiu ca Tu poti sa misti si sa rupi lanturile acestei tacere cutremuratoare care astupa glasul care vrea sa zbiere.
Tacerea vrea sa ma incoroneze cu tristete, sa fiu sclavul ei.
Viata mea e ca zbuciumul unei cascade in cadere. Urla. Si cade. 
Toate se intampla in neant, 
urla,
in cadere,
amestecandu-se cu alte valuri, 
facand spume la gura. 
Cade si urla.

De ar fi totul linistea unei nopti peste care vegheaza cerul cu stele si luna luminoasa muscata dintr-un colt ca o prajitura muffins cu bucati de ciocolata..
De ar fi pline toate noptile cu stele apropiate as stii ca nimeni nu te-ar mai desparte de mine, - tu, liniste, niciodata! as crede ca in toate zilele e dimineata transformata intr-o ceasca cu ciocolata calda si perle.
De ar fi totul cum vad eu printre gene in visele mele…