Prayer

"OH GIVE THESE CLAY FEET WINGS TO FLY

TO TOUCH THE FACE OF THE STARS.. " - Lorena McKennitt- Dante's prayer.

Doamne, ma simt cea mai rea persoana pe de fata pamantului. E adevarat? Asa sunt?

Stiu ca am gresit mult inaintea Ta, si nu te-am onorat printre oameni. M-am injosit asa mult din cauza mandriei (poate). Ii ranesc pe toti, si nu vreau.

Imi recunosc vina mea; greseala mea, pacatul meu mi-l iarta!

Am nevoie de Tine, Doamne. Dupa tot ce ai facut pentru mine uite cum te-am rasplatit: neascultand de Tine si strangand raul in mine!

Dar nu mai vreau! Nu vreau sa-si faca cuib! Scoate-l afara!

Iarta-ma.. Te rog nu ma uita!

Cum pot sa indrept lucrurile?

Astăzi

imi doresc un bilet de avion si o cutie mare cu bomboane de ciocolata si lichior.

La Bal (2)

-fragment-

Chicot lua nastere in coltul buzelor stang iar fata i se lumina ca pudra de zahar alba.

-Nu pot sa cred! exclama plina de entuziasm.

-E de necrezut! Cu siguranta ca trebuie! E numaidecat!

Fusese ultimele cuvinte inainte sa tranteasca telefonul in furca si sa zboare ca gandul si ca vantul sper camera podoabelor.

In orasel se zvonea ca un anume Henry, conte vestit pentru victoriile sale de la Birghminton. tocmai sosise si pregatea un mare bal.

Totul era adus din Franta - de la delicatese pana la muzicantii ce urmau sa incante acea seara; invitati de peste hotare, lume buna de tot soiul. O adevarata sarbatoare!

De ce fusese asa grabita? Plecase pana la "Galerie" sa se intalneasca cu o veche prietena, de altfel cea mai buna.

♥

mi-e dor de crocodil.

Simfonia.

Doua zile de vis. Par cat doua saptamani. Si nu se mai opreste acest vis care s-a sfarsit , dar nu si in mine. La inceput nu era decat o licarire, dar acum atat de inflacarat in inima mea incat imi rasuna si in minte, unde ar trebui sa fie ratiunea. M-a furat cu totul. Simfonia.

Lucruri pentru o seara cu prietenii

- Se iau 4 prieteni, se pun intr-o oala. Am glumit, nu se fierb!

La Bal

Intr-o dimineata timpurie de primavara cand soarele abia se imprastia pe cer, sus, in camera de oaspeti telefonul suna de zor.

Numai in odaia asta era liniste,era locul de unde puteai asculta ciripitul pasarilor de la fereastra si unde te puteai ascunde de ceilalti din casa.

Camera era de o frumusete rara.Uimitor era faptul ca se pastrase inca intact stilul franciscan de altadata si mobilierul nu se invechise deloc.

Te fermeca privelistea verde ce se vedea de la cele doua ferestre imense ca doi ochi de ornitolog, iar peretele celalalt era zidit complet intr-o biblioteca rara, ai fi zis ca e una bogata din 1978.

Jos era forfota.

Toata lumea incepea lucrul inca dinaintea rasaritului de soare.

Era frumos sa traiesti, sa apartii de un astfel de paradis, numai al tau.

Domnisoara era putin somnoroasa. Reusise sa se trezeasca pentru repetitiile la pian, dar nu prea avea chef. Isi misca totusi cu gingasie degetele-i fine pe clape.

Tresari putin cand auzi telefonul zdranganind.

Ferm se ridica de pe taburet in pasi de dans parca, si raspunde incet.

Dintr-o data ii reveni cheful de viata.

" - Alo?!"

to be continued...