Sfecla rosie si fiarta

Un mar mare [ si mie nu-mi plac merele ], o patratica de ciocolata, doar jumatate si o piesa de Coldplay, si ziarul adevarul de seara pe care nu l-am citit.

...Domnisoara cu bucle incretite ridica din spranceana in timp ce, cu pasiune, gusta din randurile din scrisoarea abia sosita. Era de la Londra. Iubitul ei, Leopold, ii scrisese dupa multa vreme trecuta. Randurile erau de opt pagini si ceva si parca voiau sa nu se mai termine. Erau scrise cu atata daruire si dor.
Dupa doua pagini, isi aseza mana prin par si porni pe ganduri. Primise si cateva vesti; nu stia daca era in stare sa astepte.
Leopold se hotarase sa se inroleze in armata si sa mearga in razboi. Era cavaler si simpatizant al regelui. Si, desi, nu ii era atat de usor sa renunte pentru o vreme la confort si la faptul ca ii va lipsi parfumul ei pentru nu se stie cata vreme, trebuia sa plece.
Era frumos. Si curajos, inalt, manierat si rafinat, ca nimeni altul.
Parea tragic pentru domnisoara cu ochii migdalati, ca o frectie trista intr-un paradis ratacit. Iar plansul, intotdeauna face ca durerea sa fie mai putin profunda; ea trebuia sa accepte.
Aproape de lacrimi albastre ceru valetului sa-i aduca o portie de sfecla rosie fiarta si vreo doua-trei grefe.
Era ora cinei, si era pe inserate. Ploua din cer cu sare si piper...

Coldplay- Violet Hill (click)

Will you be there for me?

Unde sunt prietenii atunci cand ai nevoie de ei?

...Copila cu parul balai statea langa fereastra ce da spre Rasarit. Incet cu mana tremuranda indeparta telefonul de la ureche.. Fata i se intrista, iar ochii usor se umezira.
Niciun raspuns, nimeni nu avea timp si pentru ea. Trist.
Timpul se scurgea sprinten, si ea il masura cu fiecare zi dupa lungimea suvitelor castanii din paru-i aurit.

*Daca ar fi sa fiu bolnava de o boala incurabila, ar mai alerga printul cu mine prin castel? M-ar mai iubi pana la ultima picatura din viata?

Will you be there- Michael Jackson (click)

Incredibil(a)

Cred ca numai mie mi se putea intampla asa. Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata nestiind ce te asteapta? Si sa ai parte de tot felul de surprize.
Azi am avut examen la Geografia Turismului in Romania si cu speranta ca va fi bine ma pornesc hotarata spre statie sa iau un troleu sa ajung la facultate.
Din neatentie am gresit troleul si m-a plimbat foarte departe, aproape de celalalt capat al orasului.
Am asteptat un alt troleu sau un taxi, dar din "fericire", nu trecea niciunul. Trebuia sa ajung la examen. Nu am avut de ales, a trebuit sa incep sa alerg.
Cine mai alearga dimineata cand e aerul foarte rece dintr-un capat al Clujului pana in celalalt?
Timp record:20 de min.
Am ajuns in sala de examen la 10:01.
Am mai gasit loc in primul rand, prima banca, primul scaun.
Abia mai respiram.
Cand s-a terminat examenul am rasuflat usurata si cand am iesit am fost cea mai fericita.
Apoi am "sarbatorit" cu un shake de vanilie de la Bistro Viena, acolo unde au parcare pentru caini.

Un lucru din lista mea de asta-seara e: to find the freak!
ps. fricosii nu ajung in cer.

John Mayer- Belief (click)

Masina de spalat

Brusc cerul e incarcat din nou cu nori albi de nea.
O dimineata in care cafeaua ta lipseste din cana. Afara trolee multe, masini, agitatie.
Dar tie nu-ti pasa. Te-ai trezit frumos cu un suras in coltul buzelor tale de catifea si savurezi din plin lumina care-ti bate in geamuri.
Inca nu te-ai ridicat din pat dar simti ca va fi o zi plina de lucruri neasteptate si nebanuite.
Ai visat ceva frumos, si-ti amintesti de parca ar fi fost real. Si marea era inspumegata..
Ai avea nevoie de o baie fierbinte si.. dar imediat trebuie sa soseasca ei.
Aerisesti camera si iesi nitel pe balcon.. Afara ninge! ..si te bucuri din nou cu inocenta unui copil gata sa mearga la sanius. Oare de ce s-a intors iarna din nou?- te gandesti.
Dar stii sigur ca poate pentru ca inca mai este timp sa schimbi ceva sa fie perfect, asa cum ti-ai dorit.
Ce ne-am face daca nu am gandi, nu am visa si nu am spera? Iti spui ca poate mergi diseara la cinema sa vezi un film bun, si sa arunci cu popcorn in cel din dreapta ta, sau poate va luati de mana spre pationar.
Tot langa ceasca de ceai iti imaginezi ca purtati o discutie simpla, doar din priviri.
Ce frumos ar fi.. de ar fi adevarat. Zilele cele mai fericite sunt cand lucrurile ciudate iti reusesc, pentru ca asta e farmecul ce-l porti si te invaluie in unicitate.
Mos Craciun si prietenii lui isi face aparitia si tu, inca putin somnoroasa, ii deschizi usa si ii arati drumul spre masina de spalat.

Masina de spalat sta pe sarma la uscat si viseaza la soare.

Vanilla Sky- A thousand miles (click)

Necunoscutul

Alicia Keys- SuperWoman (click)

In Orasul Ploii era spre inserate cand tacerea fusese intrerupta de primii stropi de ploaie, grei.
Strazile erau udate si incet-incet se intuneca si era greu. Mirosea a praf spalat in lacrimile pure ale cerului.
Nu mai trecea nici un tramvai la ora asta, si era abia 8 p.m. Totul era inchis si poate ca si oamenii se ascundeau undeva la caldura in case.
Ploaia rasuna in tot cartierul izbindu-se de cabina telefonica cea rosie, care mai aducea putina culoare strazii de la Mila 23.
Niciun semn ca mai avea sa fie vreo masina la ora asta care sa mearga spre Autostrada Soarelui, desi ea astepta de mult in ploaie. Nici umbrela nu avea.
Trench-ul era inundat de mult; apa ii ajunsese pana la piele. Tremura de frig, de foame, si de nesperanta ca va ajunge inapoi la ai ei. Parul ei negru si ochii inganau a plans.
Si era tacere.
Purta mereu dupa ea o servieta mica din piele maro, in care erau imprastiate cateva cosmetice si o agenda. Ii spunea "Agenda 21".
Oare de ce? Era un suflet cam singuratic, dar puternic. In fiecare zi avea o lista cu 21 de lucruri ciudate si rare pe care trebuia sa le faca.
Oare care era urmatorul lucru ce-l avea de facut? Prima data nu-si dorea decat sa primeasca o cana de ceai de sunatoare si un loc cald cu un somn bun.
Din senin, in departare se apropia un strain imbracat in negru cu o umbrela mare.
Fata ii era ascunsa de umbrela.
Se apropie din ce in ce mai mult si dintr-o data... "Hei! Ce mai faci? Stai de mult aici?"
"Da. De cand te astept..."

Galeata cu cartofi prafiti

"De la bordul acestui avion va vorbeste comandantul..."
Nu mai sunt decat putine zile si-mi iau parasuta de zbor, casca si ochelarii de soare si zarile ma vor tine ca pe cartofii prajiti din galeata din bucatarie.
O galeata de cartofi prajiti zburatori.
Stau pe un laptop imprumutat si ma simt frustrata.
Nu am sa uit niciodata ca am mers de atatea ori in Mall cu alte laptop-uri imprumutate. As putea sa le fac reclama.
Kinderul pe care l-am mancat a fost prea mic si deja l-am terminat. Mai tarziu ma vor salva caramelele cu gust de cafea din dulap.
"Oare si cei morti plang pana adorm? " Ce interesant, nu? Oare ce inseamna?
Sa ma plimb prin Delta 3 zile si 3 nopti cu vaporul si sa dau o fuga la Constanta sa-mi intre miros de sare si mare in ochi, si sa ma bucur ca in viata nu e interzis sa visez.
E frumos parfumul de portocale.
A fost doar o pauza de respiro. Ma cufund din nou in carti, scris, foi albe-negre, cerneala si...
Am nevoie de un Ghid de intrebari stupide sau nu ca sa scap de putina rutina.
1. Oare se nasc si caini surdo-muti?
2. eu de ce nu am o umbrela?

Baba-oarba

Maine, te astept in fata Academiei Militare sa jucam baba-oarba tinandu-ne de mana si mancand ciocolata amara prin ploaie.
Mi-e dor sa dansam cu mainile in aer.
Ma sperie gandul ca o sa ma ratacesc,
.. dar ma bucur ca ne vom juca printre torpile si gloante aurii; sau poate cine stie- ne inrolam in armata ca doi copii..

Can you see the sky turn red?

Imbracata ca de alb pansament, infasurat trupu-i in zapada, cu mainile vinetii si obrajii stacojii, intr-o zi geroasa de iarna, dezbracat-o.
Erai desculta si paseai printre bucati de gheata sfaramata de alti pasi mai puternici si mai mari.
Atatia oameni trecusera pe acolo inainte si nu au lasat decat acele urme.
Daca te-ai trezit dimineata si te-ai uitat in oglinda, ce-ai vazut? Vrei sa fi doar cum vrei tu. Iar pe noi nu ne intereseaza.
Sunt doar randuri pentru o straina.
Dar nu mai incerca sa fugi de realitate, pentru ca ea te va prinde din urma din valurile spumegate, ca mrejele unor pescari obositi. Iar parul tau cel rosu nu iti va mai putea acoperi ochiul stang pe care il iubesti cu atata patos.
Vei plange cu lacrimi fierbinti; doar ele iti vor mai putea tine viata in inima si pulsul printre vene. Si te vei rani. Singura.
Ah, straino..-tu cea care visezi la albastrul cel senin, pe care il amagesti cu vorbe. E o poveste pentru tine.
Cand nu vei mai alerga printre oameni ingalbeniti de vreme, vei putea vedea rasaritul si nu vei mai avea sprancene paralele.
Cand sangele-ti va cobora din tample inapoi in locuinta sufletului tau.
Dar nu te speria! Ti-am lasat creta colorata pe pervaz sa poti aduce ploaia pe asfaltul mazgalit, sa stergi praful.
Arunca acele carti roase de molii si invioreaza-ti chipul. Stiu ca poti zambi.
Totusi, esti frumoasa.

"Love is the beauty of the soul." --St. Augustine (click)