Friday, September 25, 2009

Pasarea calatoare


Urmeaza statia "Incotro?" cu peronul pe partea dreapta!, se auzi in difuzoare, cand pasarea calatoare privea pe geamul din colivia ei.

Afara adia un vant usor si peronul era plin de pamanteni si de frunze. Pentru ca era toamna, si cum in fiecare toamna visatorii se imbolnavesc de amnezie, pasarile viseaza sa zboare, iar copacii sa fie din nou vara.
Visatorii se lasa cuprinsi de melancolie, copacii de leagan si freamat, iar frunzele de plutire..
Trenul alearga din nou. Paraseste gara din care trecator nu mai sunt nici eu.
Pe cerul aproape innourat, fumul locomotivei se-nalta. Gri, de la carbunii aruncati in focul incins.
Culorile toamnei vii se lasa pictati pe obrajii fini ai ei.
Cu ochi mari si negrii, in rochie de regina, pasarea calatoare astepta sa vina, sa se faca zi.
Pentru ca, de obicei, de fiecare data cand se insera Mr. Darcy si Harap Alb uitau sa se mai dezlipeasca de lumina orbitoare a ecranului plat.
Drumul era lung, si pasarea stia asta. Dar era incantata ca de fiecare data era diferit, nou. Interesant si misterios, plin de mireasma de portocale.
Partea cea mai frumoasa e ca ii placea sa cante in cor de dor.
Canta cu glas de strazi medievale si case cu acoperis caramiziu.
Maine devenise prea prezent, si calatoarea pierduse sirul orelor.
Plecarea cu trenul din colivia cu lacrimi artificiale parea acum un pretios sirag de perle aurii.
Isi traia suflarea in maxima bucurie si acum libertatea nu-i mai parea greu de atins.
Pentru ca ajunsese acasa. Si nu era un vis.
Vazduhul o cuprinse si-o-nvaluise-n valuri inspumate-n frisca si bezea.
Si frunzele cadeau pe rand, pe rand..

Trenul stationase in gara doar cateva minute. Pasarea calatoare coborase din tren.
Curajul ii fusese dovedit.

Saturday, September 12, 2009

777 avioane,


Wau. Ce zi. Dimineata de cura de struguri si nectarine.
Cola il pastram de rezerva pentru energiile de mai tarziu. Daca e nevoie.
Se presupune ca am o cadere de calciu, sau boala numita "aiureala" in seara asta. Nu stiu ce mi s-a intamplat dar.. aiurez, cu alte cuvinte.
Dc. Google m-a diagnosticat asa. Simptome? Nu stiu. Prea mult amuzament, ras si voie buna, putin combinate cu o mica durere de cap, cu dor de munte, de zapada, de mare, de marea inchisa in ochii tai, de multe altele.
Si da, de foame. Foamea dupa raspunsuri.
Sa va povestesc...
Nu sunt sigura de la ce se trage aceasta, dar o sa investighez cazul mai amanuntit.
In primul rand, astazi am facut mari descoperiri. Pot sa le numesc, poate, la fel de mari precum Columb descoperise America si nici el nu-si daduse seama la prima vedere. Ar putea fi o coincidenta si cu gandul meu.
Azi.. dand click si click, search si search am gasit o poezie de Paunescu si gasesc trei versuri care ma conduc spre rezultat. Deci, am aflat ca Fat-Frumos e, de fapt, visul unui baiat.
Ma bucur, atunci, ca nu e si visul meu.
M-am gandit, fiecare baiat se viseaza Fat-Frumos, deci nu are cum sa fie visul meu, pentru ca eu nu sunt baiat.
E clar. Ce descoperire amuzanta.
Tu ai visat vreodata sa fii Ileana? [ intrebare pentru fete]
Eu nu, ca nu-mi place numele...
Daca primesti vreodata compliment ca arati precum Ileana, sa-ti fie clar: suna freaky!
E de trecut in CV: vreau cavaler care sa nu ma compare cu Ileana, sa-mi duca traista cu cartofi, si sa-mi faca un cadou- danone rece.
Mama, in conversatia de la telefon, purtata asta-seara, imi da cateva indicatii in legatura cu aceste reactii ale mele.
"Cizmele, au tocul cam mare dar esti mare de acum, la biserica sa mergi eleganta, ar trebui sa-ti faci si tu un prieten, sa iesiti la plimbare. Sa nu fi salbatica.."
Pare simplu. Dar in mintea mea s-au adunat o groaza de intrebari, parca ar fi traficul de masini din Bucuresti.
Unde sa-l gasesc ca sa ies sa ma plimb? Mai demult fetele nu se stresau oare?
Poate ca lucrurile nu sunt asa de tragice cum le vad eu. Sunt? Dar altfel, nici nu stiu cum. Nu pot sa vad altfel. Imi trebuie alta pereche de ochi..
Cred ca nu putem vedea tocmai ca sa putem trai prin credinta. E greu, dar nu imposibil.
La ce imi foloseste lumina ochilor daca nu pot sa vad, daca nu pot sa simt dragostea?
Poate de aia incet-incet imi mor ochii..
Da.. Romantism iremediabil..
Bun. Problema asta am rezolvat-o.
Vorbeam astazi cu Leutz si-mi spune ca sarbatoreste Pastele in plina toamna. Pregatea un miel umplut. Nu stia sigur cu ce ocazie.
Si in final, ajung la concluzie.
" la 3 jumate in fiecare zi vine autobuz spre lapus. frigiderul meu te asteapta. "
De ce nu mi-ati zis pana acum? Imi bat capul de tot creierul.. si nu stiu unde sa-l gasesc? Si aveai raspunsul..
Oo dragostea mea..
Frigiderul.

Mi-ai pornit robinetele de inspiratie vad, ca nu stiu de unde-mi curge atata imaginatie si litere..

Intrebare: Daca se zice ca dragostea trece mai intai prin stomac la un baiat, el cum isi arata dragostea?

Friday, September 11, 2009

Cum e toamna din gradina ta?


De ce sunt atatea nopti cu luna plina?
In seara asta e plin si de stele, si fata mi-e senina si plina de inocenta, frumusete si vise.
E luna plina.

Stelele mele te viseaza.
N-am incetat nicio clipa sa cred ca tu esti cel mai puternic dintre toti, plin de cur
aj, si astept ziua in care vii sa ma salvezi, sa cuceresti.. inima.
Dar tu?

In cautarea apusurilor... petrecute cu tine.
Cum e toamna din gradina ta?
Au inceput sa cada frunzele, iar din fotoliul meu privesc spre geam cu ganduri departe la tine si cu o tarta de struguri presarati cu vanilie..
Din nou incepe timpul cand e cel mai potrivit pentru a-ti scrie, pentru a patrunde noi alte zari de vise
adunate.
Din nou cand cantecele mele vor atinge topurile inimii, cele mai inalte.
Din nou cand sub lumina palida a lampii voi rosti rugaciuni mii pentru tine.
Probabil, simt, ca toamna aceasta va fi cea mai frumoasa, asa cum a fost si vara, abia trecuta.
Din nou cand...
Sub picaturile de ploaie, reci, cu ochii inchisi voi privi cerul liber si cald, si il voi cuprinde intr-o imbratisare puternica.
Toamna aceast
a va fi verde.
Ma voi pierde in parfumul pe care il voi inneca in noul meu pulover verde, proaspat cumparat de la second.
Vei fi fericit, toamna asta?
Eu da. Pentru ca ma voi bucura de tine. Rasaritul de pe buze, aerul cald al marii din ochii mei, o mare de iubire, imbratisati in bucurie.
Plimbari prin parc, dansuri pe ude strazi, frunze spulberate in vant, umbrela noastra.
Toamna asta m
a vei cuceri.
Pentru ca zambetul tau e puternic.
Vei alunga norii opriti deasupra mea si vei aduce curcubeul de zapada.
Toamna asta-mi va aduce raspunsul...

"Aduna bucatelele din mine intr-un tot... Fa-mi inima vesela, atotprimitoare, dar fa sa fie intreaga, luminata pe de-a-ntregul." - MacDonald.

Wednesday, September 9, 2009

God's masterpiece



Domnul sa va binecuvinteze pe fiecare!
cred ca asta iti poate vorbii si tie...

...Doamne vreau un loc de munca!!
Si Laura a ajuns acasa in Lapus, se bucura de soarele tomnatic din gradina ei, din sezlongul ei rasfoind file groase dintr-un album istoric..
Sentiment de libertate.
Ma bucur , Doamne, ca-mi dai zile fericite cand pot sa ma bucur de Tine, si de ceea ce-mi daruiesti: prietenii mei, familia mea, de timpul petrecut la telefon cu mama.
Mi-a povestit acum ceva amuzant: cum Ecaterina mai are obiceiul sa vorbeasca prin somn cu ochii deschisi. Am ras cu lacrimi la telefon.. am ras amandoua.. :)
Si, Doamne, chiar daca imi doresc multe lucruri dintre cele materiale, te rog mai mult sa aprinzi in mine dorinta de a te cunoaste pe Tine mai mult, ca viata mea sa fie umpluta pe deplin de Tine.
Stiu ca asteptarea care trebuie sa o invat asteptand este grea, dar este spre intarirea mea si nu este in zadar. Stiu.
Pentru ca ce voi intalni la sfarsit e premiul pe care mi-l doresc. E un castig.
Merita sa astept...
767


"Viata nu e o ecuatie care se cuvine rezolvata, este o aventura care trebuie traita." !!

Tuesday, September 8, 2009

Intrebari

"Desperado, de ce nu-ti vii in fire,
Ai stat pe drumuri mult prea mult
Te crezi greu de infrant, dar eu stiu
Ca ai motivele tale...
Mai bine te-ai lasa iubit
Pana nu e prea tarziu " [ eu, Barbatul- John Eldredge ]

De ce???

http://www.youtube.com/watch?v=aFi-je7nufU

Friday, September 4, 2009

Sneaking a look.-

Vreau luna de pe cer.
Sa mi-o aduci cadou.
Urca-te pe-o scara, atinge cerul, saruta stelele ...

Am fost pe lac aseara. Dupa vacanta asta care mi s-a parut lunga si faina, dar care as fi vrut sa nu se termine veci, am revenit in Cluj.
Mi-a fost dor. Dor de plimbarile prin jurul lacului.
Am stat la o poveste cu Laura, si am visat mult..
Luminile si luna reflectau in apa. Si Luceafarul in colt, sclipea parca-mi tragea cu ochiul.
As fi vrut sa fim intr-o barca si sa lasam cuvintele nerostite sa danseze in priviri.
E grea provocare care o am - de a te astepta. Dar am speranta si credinta.
Si vom fi: forever you and me.

Au trecut avioane multe. Semne ca te gandesti la mine?! :D
650

Wednesday, September 2, 2009