Astazi am fost la lac- in plimbare. A fost foarte fain. m-am bucurat mult sa petrec un timp cu prietena mea draga, de care-mi va fi foarte dor pentru ca pleaca in Africa in misiune.
Ma bucur sa pot vedea locuri, lucruri, oameni noi.
Oh Happy Daaay, Happy daaay...

Darnicia

Vreau sa daruim ceva, sa invatam ce inseamna daruirea daruind ceva.
Ne place sa daruim? un zambet, o vorba buna, o incurajare, sincer- o strangere de mana, o imbratisare.. Sa daruim dragoste, iertare din toata inima, o rugaciune...
Cum ne simtim cand daruim? Cum ne simtim cand primim?
...- Sa ne luam un moment sa ne gandim, sa facem tacere intre pamant si cer, sa ramanem in tacerea lui Dumnezeu.
Inchideti ochii!
Dumnezeu si-a daruit Fiul pentru tine, pentru mine ca sa moara. A dat tot ce avea mai scump: pe Singurul Fiu al Sau: Isus!
Ce iubire mare are Dumnezeu pentru noi. Fiul a daruit tot ce avea El- viata-, a daruit din lacrimile sale, a dat din bucuria Sa altora si a luat asupra Sa toate tristetile si apasarile lumii- pacatul.
Noi, astazi, lui Isus ce ii putem da?
Avem in dar ziua de astazi- ce facem cu ea?

Doamne si azi te chem sa mergi cu mine prin inca o zi din viata.-
Nu e usor, dar stiu ca cu Domnul Isus voi iesi biruitoare din orice incercare.
Doamne te rog ajuta-ma si intareste-ma sa fac voia Ta!Indruma pasii mei si ajuta-ma sa accept orice-mi vei cere sa fac. Viata mea este in mainile Tale si eu sunt la dispozitia Ta. Amin-

Ce credeti, Dragostea e oarba?

O alta plimbare prin viata.
Era joi seara, seara din februarie cu vreme indrazneata,- incepuse sa ninga grozav.
si.. zgomot de monede. Eram la casa in supermarket, cumparasem ceva de mancare.
Ridic privirea si ma uit sa vad cine-mi incaseaza banii. -Era un tip bizar de dragut, cu ochii negrii si parul valvoi. Mi-a atras atentia cu zambetul.
Avea un zambet cald- parea ca vrea sa multumeasca pe toata lumea sau doar dorea sa transmita caldura si bucuria cu care isi facea munca. Parea satisfacut.
Fara sa vreau mi-am plecat ochii peste numele din pieptul lui -Robert.
Imaginatia mea a inceput sa zboare si autostrazi de ganduri imi invadau mintea.
Ma aud spunand: << Ce credeti, Dragostea e oarba? >>
Momente de liniste. Am inganat un 'multumesc' si am plecat. Iar el a ramas... ingandurat.
....................................................................

Afara inca mai ningea. In februarie.
Mintea mea acum se intreba: << Avea ochelari oare? >>
Nu mai stiam, sau poate ca acum inima mea suferea de o dragoste mioapa, in plina iarna.
Sa fie adevarat?

something interesting...,

-fluturii mor la sfarsitul verii.

Fumandu-mi gandurile, dezolant, la fereastra priveam acoperisurile si pavajele mohorate lucind vag in ploaia marunta de afara. Incepea sa se-nsereze.
Ploaia continua sa cada. In camuflajul nu prea riguros, felinarele punctau intunericul umed si ceata, intr-o fantomatica aura albastra. Oraselul era pustiu, amortit, inecat in intuneric si noroi. Nepasator si calm, cu o seriozitate de copil bosumflat am facut un dus rece si apoi am adormit.
Prin fereastra intredeschisa se auzea larma vrabiilor din gradina ciudatilor. Dimineata era cu vant, nori intunecati se apropiau dinspre nord de marginea orasului. A urmat o tacere. Am auzit primii picuri ai ploii plesnind geamurile. Am mers sa inchid fereastra si am ramas acolo, privind zbaterea pomilor din gradina aceea.
Tacerea s-a lasat iar. Afara turna cu galeata, cand si cand fulgere bubuiau intr-o melodie usoara.
Am revenit de la fereastra si am ridicat din umeri: «Banuiesc ca te intereseaza sa stii ce gandesc eu despre asta. Am sa-ti raspund cu mare sinceritate: Eu nu gandesc. Capetele sunt facute sa poarte palarii, nu sa gandeasca… » mi s-a parut ca aud o trosnitura in camera alaturata, ceva se misca usor acolo. I-am facut semn sa taca si m-am indreptat iute spre usa, ce da desigur in camera de dormit. Agil si fara zgomot am deschis usa dupa o foarte scurta ezitare. Un pisoi mic siamez a aparut in prag mieunand pe la picioare. L-am luat in brate mangaindu-l; el ne intrerupse conversatia. Pe cand pisoiasul ma privea cu nepasare am zis: «Nu-mi plac pisicile, nu-mi plac nici cainii.. »
Ploaia incetase cand am iesit afara. Cate un rar traznet mai lumina cerul si frunzele pomilor din gradina ciudatilor. Nu mai ploua dar norii erau negrii si compacti, incat lumina electrica ardea pe strazi si-n magazine.
Din bolul verde de pe masa am luat o maslina, si am inghitit-o cu sambure cu tot. « Samburele de maslina este singurul pe care stomacul il digera in intregime. Il dizolva ceea ce nu face cu niciun alt sambure- unul din misterele naturii. »
Gandisem involuntar si am inceput sa zambesc imperceptibil. Printre acordurile orchestrei zambetul mi se accentuase iar ochii imi straluceau. Un pianist, nimic altceva, un baiat melancolic, cu ochelari si parul valvoi. E povestea mea, cu el in ea.

Povestea unui patrat-

Patratul. In realitate este o figura geometrica, o figura plana cu patru laturi egale, perfect egale.. Un patrat are unghiuri ceea ce reprezinta multe cotituri fatza de un cerc, el reprezinta un spatiu ocupat, o bucata de marmura..El este o persoana, sau mai multe..maxim patru. E ciudat sa te gandesti la un patrat, la viata lui. Un patrat e oamenii care se tin de mana , care au acelasi scop, dar care totusi au priviri diferite si puncte de vedere. Patratul e o treaba de oameni mari, o urma lasata pe obraz.
Patratul.. o poarta a carui maner lipseste. Lipseste manerul asa ca poarta ramane inchisa si misterioasa. O poarta ce reprezinta o suma de factori care iti determina viata. E doar matematica o poarta. E doar o inchisoare. Un loc din care nu poti evada. O viata banala. Poarta…deschisa sau inchisa?! E inchisa si ceea ce e dincolo de ea e necunoscutul. E neagra, e mister, fara spatiu de introdus cheia si e incuiata. Cum o vei putea deschide?! Incerci de multe ori dar nu se poate, ganduri vin si-ti bat in minte..deschide sertarul si primeste-le: Treci prin ea. Bate. Se va deschide?! E o camera fara pereti, e infinitate, fara margini. Poate e ceva mai bun , poate e doar viata, viata vinovata si lunga. E intuneric. Scoti bricheta din buzunar si incerci sa vezi. O camera plina de paianjeni. Aceeasi camera. Totul e vid sau nu pentru ca nu vrei sa mori. Ramai inchis. E viata impartita in patru, exacta , cu prea multe intrebari si prea multe raspunsuri ale caror sir s-a pierdut. Nu stii ce sa alegi dar continui sa mergi. Ai o linie lunga in fata. Si oricat ai incerca ajungi mereu in fata acelei porti. Fara cheie salvarea ta nu va fi niciodata. O reintoarcere sau o reinviere. Ochi dilatati de nedumerire. Imaginatie limitata. Ridici privirea, de fapt nu vezi nimic, nu ai vedere, dar simti. Patratul…o cutie... si mintea umana de obicei parca este inchisa intr`o astfel de cutie.

Mie Isus imi zambeste-

Ioan 16:32
Daca El a putut sa traiasca viata la maximum, si noi trebuie sa traim viata noastra la maximum.
Decat sa stau trist mai bine ma ridic.
Tatal meu poseda toate stelele de pe cer, si eu sunt mostenitorul Lui; Biblia rezolva toate problemele vietii.
Tu ai o chemare divina; sunt chemat sa fiu ceva mai inalt, chemarea noastra e sa ajungem la ceruri.
''Cei neprihaniti vor straluci ca soarele."
Cum pot sa ajung sa fiu un soare? - sa spui doar atat: Doamne faca-se voia Ta!
Fiecare din noi avem doua voi: una a carnii, a firi, si una care este a Tatalui.
Chemarea este prea inalta - nu pot sa renunt cu nimic in lume, vreau sa fiu un soare.
Ce bucurie e al cunoaste pe Isus pastor.
''Sa nu vi se tulbure inima, Aveti credinta-n Dumnezeu, si Aveti credinta-n Mine."
Despre Isus vorbesc pentru ca cu El traiesc, cu El vorbesc, pe El il vad.
Mie Isus imi zambeste. -

O zi insorita!

Ruga-

Doamne,
ai mila de sufletul meu sarac,
si nu-l lasa sa piara in negura din lume.
Te rog toarna din sanul Tau bogat viata peste mine..

Doamne,
ajuta-ma te rog,
goleste-ma de mine si umple-ma de Tine.
Vreau sa privesc spre cer cum se cuvine..

-O zi din viata unei agrafe,

Oh yeah..
Aici suntem.
Numai ma duc cu gandul ba la un volei, ba la o cola. Si tot aici ajungem.
Am avut o zi frumoasa.
De dimineata am inceput cu zambete si am terminat tot la fel, cu prietenii.
Viata e interesanta, mai invatam, ne corectam, zambim, lucram, si tot asa. Sau cateodata ne frustram, plangem, dar pana la urma ajungem sa ne indragostim de toate provocarile ce ne apar in fata.
Viata e o aventura impreuna cu Dumnezeu!
Mainile ridicam..
Am avut inchinare dimineata. Au fost si melodii mai lente si mai faine, si mai galagioase, dar tot One Way avem in viata.
Azi dimineata ne-am reSetat pentru Dumnezeu.
Muzica imi place mult. I-am promis Domnului ca inimile noastre vor bate pentru El pentru o inchinare adevarata.
Si ziua de maine cred ca va fi la fel de frumoasa, sau mai mult.
Azi am avut un pranz pe cinste- ardei umpluti.. nu spun cine i-a gatit :P
Am mancat si ciocolata, iar acum imi e asa de sete... numai de cola aia care mi face cu ochiul... o vad pe geamul de la birou.. cum sta in camera de zi. prima asezata acolo..
Si la ce ne-ar folosi o agrafa?! Ce ne-am face fara ea? Boldurile sunt periculoase
Chiar asa..oare ce m-as face fara ea? As indoi coltul foilor de cateva ori, dar tot nu ar tinea atat de tare
- final cu turbulente..

The End.

Povestea unei lacrimi

Un copil isi plimba singurătatea prin oraş fumându-si gândurile , dezolant.. Era o zi de toamna. In zbor frunzele cantau leganandu-se si el se plimba linistit ascultand cantecul lor. Oamenii din jur ii pareau valuri ce se spargeau de fiinta lui. Era trist si nu mai intelegea nimic, isi izbea toti creierii de cutia lui craniana. Avea un zambet mut iar in mintea ochilor sai toata viata rula ca un film de la cinematograful ‘’Patria’’. Isi dorea libértate, tanjea dupa ea, visa sa o poata cuprinde candva, ii era dor.. Tot ce-i mai ramasese in cele din urma erau doar visele ce le avea. Isi purta ca un copil bolnav tristetea prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor, plang; auzea cum creste nelinistea inceputului de toamna departe, si cum aleargau pasarile ploii.... ...si el purta tristetea ca pe un copil...singur.. O privire sper cer, poate o speranta.. si o lacrima, una singura, ii curse din ochiul lui drept. O lacrima din cei doi ochi micuti negrii ca doi diamanti.. Tinea in mana o scrisoare a carui continut era cutremurator. Lacrima curse in scrisoarea deschisa din mana lui. Tremura ..si totusi tinea cu atata putere scrisoarea in mana lui, pretuia.. Aroma lacrimei fusese conservata atunci cand scrisoarea fu inchisa, la fel si sufletul. Acum universul sau se schimba, totul ii fu schimbat. O umbra mare ii acoperise viata lui colorata, era umbra tuturor lacrimilor amare din care se hranise toata viata. In linii negre isi lasau pasii lui urmele. Aripile ii erau frante, dar se transformau incet in aripi de plumb si incet incet a uitat ca poate zbura. Noaptea era preferata lui, noaptea era el. Ii era frica. Intelesese ca nu era nici o salvare pentru el. Trebuia sa se agate de ceva. Intindea mana… Acest ultim gest simplu..dar complicat pentru ca era o zbatere in acelasi timp. Inima ii batea din ce in ce mai tare si ochii ii ieseau din orbita, devenise melc. Nu mai avea lacrimi. Isi dorea sa fie ieri..cand s-a uitat in priza si a murit. Isi plangea regretul, dar zambea pentru ca era copil..si toate astea nu i se pareau..decat lucruri care trebuiau sa se intample. Nu stia. De ce atatea intrebari?! Era copil fara contur.